Odată cu pronunțarea divorțului, dacă foștii soți nu se înțeleg asupra locuinței minorului rezultat din căsătorie sau dacă înțelegerea părților este contrară interesului superior al minorului, instanța de tutelă stabilește locuința minorului la unul din părinți ținând cont de interesul superior al minorului.
În mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța de tutelă poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude.
În aceste cazuri, părintele sau părinții separați de copil au dreptul de a stabili legături personale cu minorul, chiar prin stabilirea unui program de vizită al minorului.
Problema se pune, însă, atunci când părintele alături de care a rămas copilul îl împiedică pe celălalt părinte să aibă legături personale cu minorul.
Ce sancțiuni sunt aplicabile persoanei care împiedică părintelui să mențină relații cu minorul?
Nerespectarea programului de vizită al minorului reprezintă infracțiune, potrivit art. 379 Codul Penal:
(1)Reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
(2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească spre creştere şi educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent.
(3)Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Din punct de vedere civil, partea care nu poate menține legătura cu minorul din vina celuilalt părinte poate solicita și acordarea de despăgubiri bănești.
În cauza CEDO Vlad contra României, statul român a fost condamnat pentru încălcarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Concret dreptul reclamantului de a-și vizita fiica conform programului stabilit în instanță, i – a fost obstrucționat de fosta soție. În plus, executorul judecătoresc la care reclamantul a apelat pentru a pune în executare hotărârea prin care instanța judecătorească stabilise programul de vizită al copilului nu a recurs la măsuri de intensitate crescătoare progesivă destinate realizării programelor de vizitare, inclusiv, după caz, măsuri specifice pentru cazurile de refuz al contactului între copil și părintele înstrăinat, care erau disponibile potrivit legislației precum sancționarea mamei cu amendă pentru obstrucționarea procedurii, instituirea unui program de consiliere psihologică în beneficiul copilului sau asistență din partea poliției și a experților în protecția copilului.
Pentru aceste motive, Curtea a hotărât că în cauză a fost încălcat articolul 8 din Convenție și:
Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății:
o 7.500 EUR (șapte mii cinci sute de euro) cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
o 2.641 EUR (două mii șase sute patruzeci și unu de euro) pentru cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
· de la expirarea termenului de trei luni sus-menționat și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată anuală egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
Astfel, dacă relația dumneavoastră cu minorul este îngreunată de celălalt părinte sau de către o altă persoană, noi vă putem ajuta să reluați legătura cu minorul și să obțineți și despăgubiri!
Comments