Potrivit articolului 58 din Codul Muncii, concedierea este reprezentată de încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, pentru motive care țin de persoana angajatului sau pentru motive care nu depind de angajat.
În ceea ce privește concedierea pentru motive care nu țin de persoana angajatului, conform Codului Muncii, legiuitorul a instituit cazuri bine determinate de concediere: desființarea locului de muncă ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
Însă pentru ca hotărârea de concediere pentru motive care nu țin de prsoana angajatului să fie legală, trebuie ca în cadrul acesteia să fie menționate:
- Motivele care determină concedierea.
- Durata preavizului.
- Criterii de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 (2) lit. D) numai în cazul concedierilor colective.
Astfel, dacă deiciza de concediere nu conține cerințele prevăzute de lege, pe calea contestației în instanță, se poate obține constatarea nulității acesteia și, bineînțeles, anularea deciziei.
Pe scurt, trebuie să aveți în vedere următoarele aspecte:
1. Motivele care determină concedierea:
Acestea trebuie să fie cuprinse în cadrul deciziei de concediere în sensul detalierii modului de reorganizare al societății angajatoare, astfel încât să se determine dacă concedierea este efectivă, dacă are o cauză reală și serioasă. Menționarea pe scurt în cadrul deciziei de concediere a temeiului juridic precum și trimiterea la hotărârea angajatorului de reorganizare nu sunt suficiente pentru ca decizia să aibă un caracter legal.
2. Durata preavizului
Potrivit legislației muncii atunci când se dispune concedierea salariatului, angajatorul are obligația să emită o decizie scrisă în acest sens, sau o dispoziție care să conțină în mod obligatoriu termenul de preaviz. Acesta este unicul act prin care se poate dispune concedierea care își produce efectele de la data comunicării salariatului și care poate fi analizat de instanță spre a se putea stabili legalitatea și temeinicia sa.
3. Criterii de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 (2) lit. D) numai în cazul concedierilor colective.
Atunci când este cazul unei concedieri colective, stabilirea ordinii de priorități în cazul concedierilor colective este reglementată ca o condiție obligatorie a deciziei de concediere. Important de știut este că nu este posibilă completarea ulterioară emiterii deciziei, cu alte criteii.
Așadar, dacă ați primit o deicizie de concediere și aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, împreună o putem contesta cu succes. Ce putem obține?
Pentru clientul de mai sus, am obținut anularea deciziei de concediere, reintegrarea acestuia în muncă și o despăgubire egală cu salariile indexate și majorate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediat.
Kommentare